"Ciuperca e un dar al pământului şi o fală a bucătăriei noastre", scria Păstorel Teodoreanu în Secretele bucătăriei. Un dar al zeilor o considerau şi vechile civilizaţii, fascinate de "Ciuperca e un dar al pământului şi o fală a bucătăriei noastre", scria Păstorel Teodoreanu în Secretele bucătăriei. Un dar al zeilor o considerau şi vechile civilizaţii, fascinate de această nostimă creaţie, cochetă ca o doamnă între două vârste. Egiptenii o numeau "planta nemuririi" şi, pentru că doar faraonii se bucurau de un asemenea privilegiu, oamenii de rând nu aveau voie nici măcar să atingă ciupercile, darmite să le mănânce. În Roma antică, ciuperca era considerată cibus diorum ("hrana zeilor"), iar vechii greci şi chinezi erau convinşi că le conferă puteri supranaturale. Enigmatice, ciupercile au inspirat, prin efectele lor halucinogene, ritualuri sacre. Civilizaţiile din America de Sud şi Centrală au ridicat temple în onoarea zeilor divinei ciuperci, iar indienii maya o numeau teonanacatl, ("trup de zeu"), transformând-o într-un adevărat obiect de cult. Ciupercile sunt cu adevărat misterios de unice. şi de gustoase. şi nu încetează să ne surprindă. Ce sunt, de fapt ? Legume ? Nu în adevăratul sens al cuvântului - nu au rădăcină, frunze şi nici seminţe. şi nici nu au nevoie de lumină pentru a creşte. În schimb, au aceleaşi valori nutritive ca ale legumelor: sunt sărace în calorii şi grăsimi, nu conţin colesterol şi nici sodiu. Pe de altă parte, sunt foarte bogate în fibre şi proteine, ceea ce le-a adus titulatura de "carne vegetală". Adevărul e că ciupercile intră într-o categorie aparte, fungi, după vechea denumire romană. Se înmulţesc prin spori şi cresc la întuneric. Cele de cultură îşi păstrează, după cum remarca şi Păstorel Teodoreanu, "întreaga abilitate şi savoare" ca a celor de câmp sau de pădure. Iar pentru vegetarieni şi în zilele de post sunt o adevărată mană cereas