IN MEMORIA LUI VLADUT Imi amintesc cum ardeam de nerabdare sa vina Mos Nicolae! Ce proba de cumintenie dadeam in ultimele doua zile! Era singura seara din an in care ne lustruiam incaltarile singuri. IN MEMORIA LUI VLADUT Imi amintesc cum ardeam de nerabdare sa vina Mos Nicolae! Ce proba de cumintenie dadeam in ultimele doua zile! Era singura seara din an in care ne lustruiam incaltarile singuri. Ca asa ne spunea mama, ca n-are sa puna nimic Mosuâ in ghete murdare, asa ca le dadeam o fata cat de cat onorabila. Ne straduiam... Apoi fugeam la culcare sa vina Mosuâ mai repede, desi tare-am fi vrut sa-l pandim la geam⦠Iar dimineata, cu ochii carpiti ne umpleam de vanatai lovindu-ne de tot mobilierul in alergarea spre geamul din sufragerie, unde ghetele, pe pervaz, erau doldora⦠Ce incantareâ¦! Bomboane fondante cu invelisul stralucitor si franjurat la capete, caramele, ciocolata chinezeasca sau de-aia indigena, cu rom⦠si fructele - banane, portocale, grapefruits - raspandeau o aroma pe care multa vreme am asociat-o cu mirosul Sarbatorilor de iarna (chiar si in plina vara, in supermarket).
Pe-atunci, chiar daca Mosuâ aducea numai dulciuri si fructe, il asteptam cu nerabdare incepand de prin octombrieâ¦
Acum, lucrurile s-au mai schimbat pe ici pe colo. (Si ma refer la un segment bine definit - copiii ai caror parinti sunt primele produse ale noii societati de consum.)
Miracolul pare ca s-a mai estompat, copilul se trezeste si vede bomboanele iesind din ghete, se freaca somnoros la ochi si, in timp ce tu pandesti o reactie de incantare pe fata lui, copilasul se uita la dulciurile aduse ca la o⦠paine. (La o musca s-ar uita cu ceva mai mult interes!) Ce surpriza ii mai poate face Mosul cand copilul, la market, isi alege si-si pune singur in cos exact ceea ce vrea? Iar Mosuâ ii aduce tot ce-i place, adica⦠nimic nou! Sigur ca le
