Daca ar fi sa incercam sa definim ce ne deosebeste de stramosii nostri, am putea ajunge la o formula de o eleganta simplitate, teama de consecinte. Ne place, printre multe altele, sa mancam, dar ne temem cumplit (mai ales cei ceva mai ipohondri) de obezitate, ateroscleroza, hipertensiune arteriala, diabet. Tot ce am vrea ar fi sa ne satisfacem poftele, dar sa nu riscam mai nimic. Daca ar fi sa incercam sa definim ce ne deosebeste de stramosii nostri, am putea ajunge la o formula de o eleganta simplitate, teama de consecinte. Ne place, printre multe altele, sa mancam, dar ne temem cumplit (mai ales cei ceva mai ipohondri) de obezitate, ateroscleroza, hipertensiune arteriala, diabet. Tot ce am vrea ar fi sa ne satisfacem poftele, dar sa nu riscam mai nimic.
Ei bine, stramosii nostri nu aveau asemenea probleme, ei izbuteau cu mare greutate sa nu moara de foame. Talentul tehnologic al speciei noastre ne-a adus rezolvarea partiala a problemei supravietuirii, dar a transformat o buna parte a alimentelor in dusmani ai sanatatii si chiar ai vietii. Ce ar fi daca am reusi sa "imblanzim" hrana, asa cum am reusit cu unele animale sau, de ce nu, chiar cu unele activitati instinctive legate de supravietuire? Cum ar fi sexul.
Hrana mereu disponibila inseamna maturitate rapida, supravietuire asigurata, capacitatea de a procrea. Epoca abundentei coincide insa cu un fel de desincronizare a poftelor. Scaderea mortalitatii infantile si juvenile ne da sa intelegem ca nu este nevoie de prea multe sarcini si nasteri noi. Apar mijloacele anticonceptionale menite sa limiteze numarul de consumatori potentiali.
Multe voci, laice sau nu, declara contraceptia ca fiind o manifestare impotriva naturii. Perfect adevarat. Natura a produs o creatura destul de inteligenta, capabila de a i se impotrivi, care are la indemana mijloacele tehnice care sa-i permita atat controlul re
