Nu am întâlnit-o niciodată. Am cunoscut-o doar prin intermediul reportajelor realizate de una dintre colegele mele. Situaţia ei m-a impresionat, cu toate că Ramona Aldea refuză să se plângă. Mi-a plăcut vitalitatea Ramonei, dorinţa de a trăi, chiar şi cu piciorul stâng amputat. Şansa pentru plămânii săi, afectaţi de metastază, se numeşte o clinică din Belgrad, unde semeni de-ai noştri
s-au vindecat. Şansa Ramonei putem fi fiecare dintre noi, care pentru o zi, o săptămână putem renunţa la micile noastre plăceri pentru a întinde o mână de ajutor. Ramona are 28 de ani şi vrea să trăiască.
La fel nu am întâlnit-o niciodată pe sighişoreanca Sabina Gall, abia trecută de 26 de ani, care a aflat în aceste ultimele trei luni câţi oameni au fost mişcaţi de cazul ei. Şi câtă lume, până la urmă, o iubeşte. Speranţele Sabinei se leagă de Hanovra, unde boala cu care a fost diagnosticată – distonie genereralizată şi Torticollis spasmodic – poate fi tratată. Mi-a plăcut Sabina pentru că, deşi nu mai poate să meargă, nu şi-a pierdut optimismul şi continuă să creadă în steaua ei norocoasă. Care poate fi, din nou, fiecare dintre noi, anonimi care cred încă în gesturi umane şi umanitare.
Vreau să cred că anul viitor, cele două tinere – şi nu sunt singurele care au nevoie de sprijinul nostru, chiar dacă mai au încă reţineri să îl ceară – vor zâmbi larg şi senin vieţii. Depinde doar de fiecare dintre noi.
Ligia VORO
Nu am întâlnit-o niciodată. Am cunoscut-o doar prin intermediul reportajelor realizate de una dintre colegele mele. Situaţia ei m-a impresionat, cu toate că Ramona Aldea refuză să se plângă. Mi-a plăcut vitalitatea Ramonei, dorinţa de a trăi, chiar şi cu piciorul stâng amputat. Şansa pentru plămânii săi, afectaţi de metastază, se numeşte o clinică din Belgrad, unde semeni de-ai noştri
s-au vindecat. Şansa Ramonei putem fi fiecare dintre n