SARACIA SIMANDICOASA se cheama rafinament. Daca ii dai unui roman, intr-un restaurant din Bucuresti, ciorba de sfecla rosie cu rondele de crenvursti, romanul spune ca-ti bati joc de el. Daca insa aceeasi ciorba imposibila i se serveste la Leningrad, intr-un local cu pretentii, nu numai c-o mananca, dar e incercat de mandria exploratorului si are exclamatii evlavioase. Ce ingeniosi, adica, sunt rusii, ce interesanta e bucataria nordica! In Rusia, ciorba de sfecla cu crenvursti a devenit bun national, atunci cand in magazine nu s-au mai gasit decat sfecla si crenvursti. Cand nu e sfecla, e varza si atunci se trece la sentimentul national pe baza de varza. Intr-o iarna, aflandu-ma la Moscova, am avut nesabuinta sa ma duc intr-o piata, unde nu calca picior de turist. Pe un platou pe care sufla un vant inghetat se inaltau mari piramide de varza. Nu gaseai nimic altceva in toata piata. La hotel i-am povestit ghidului basarabean aventura mea si acesta, cu un aer conspirativ, mi-a spus sa nu-mi fac probleme, fiindca la restaurantul hotelului nostru n-o sa se ajunga niciodata pana la pragul de jos al ospetiei, respectiv la ciorba de varza cu "colbasa" (salam). Intr-adevar, la pranz am avut parte de un regal culinar, ciorba rece de sfecla cu "sosison" (crenvursti). Un maximum de rafinament insa am trait intre actele unu si doi la Opera, in aceeasi seara. La bufet, la cel mai Mare Teatru de Opera si Balet din toata mama Rusie, am fost cinstit cu supa ("bulion" se chema) si bere la pahar. Sigur, se pot imagina si combinatii mai ingenioase, dar nu cu mult mai ingenioase. Saracia sovietica a excelat in retete care, daca n-ar starni invidia chinezilor, ar stimula-o.
DIN TRUPUL FEMEII a mai ramas un teritoriu neexplorat sexual: coatele. Mai, ce coate poate sa aiba Oana Zavoranu, sa innebunesti, nu alta! Imi imaginez moda cu manusi lungi, din care raman afara, ca niste insulite
