Sambata si duminica, trei partide principale, PNL, PD si PSD, au iesit la rampa. De la liderii lor s-a putut intelege ca fiecare formatiune e doar ea perfecta si-i unica sansa a Romaniei, iar ailalti trebuie inlaturati. Simultan sau pe rand. Presedintele PD, Emil Boc, a strigat la Consiliul National catalogul ministrilor sai in functie sau abia numiti, ajungand la o concluzie stranie: absolut toti sunt premianti cu coronita. Toate domeniile conduse de Blaga, Macovei, Hardau, Boagiu, Gheorghe Barbu, Sulfina Barbu, Berceanu, Frunzaverde prospera. Internele au adus liniste in tara si ordine la granita. Justitia e impartiala. Invatamantul merge bine. Mediul e curat. Pensionarii sunt ocrotiti. Armata are cati bani a cerut. Aderarea la U.E. se datoreaza clar ministrilor PD. Restul guvernului, cabinetele anterioare, parca nici nu au existat. Apoteotic, recunostinta profunda presedintelui Basescu (aplauze puternice, ca pe vremuri la plenarele PCR). In rest, PD nu poate provoca anticipatele, dar Tariceanu da, dandu-si demisia (aplauze de satisfactie sustinute). Din alt colt al orasului, i-a raspuns lui Boc Ludovic Orban, la alegerile studentilor liberali. In actuala conjunctura, programul de guvernare nu se poate indeplini, de vreme ce pedistii, declarandu-si deschis cooperarea cu platformistii lui Stolojan, cauta doar prilejul sa-i arunce pe liberalii-liberali de pe piedestal. La Congresul PSD, Mircea Geoana a constatat si el ca partidul sau trebuie sa aiba coerenta, viziune si unitate, ca alternativa la actuala Putere. Altminteri, discursuri dupa posibilitati, terne sau sprintare, cautari de glezne si alegeri “cum am stabilit”, pentru binele unei Romanii sociale. Cu atatea partide, ministri si politiceni perfecti, te intrebi de ce totusi tara trage targa pe uscat.