Se apropie Sarbatorile, adica zilele in care chiar si cei mai modesti incearca sa-si ofere o masa la restaurant, fie el de cinci stele sau o bodega cu mici. Sa fie serviti. De cine? Pentru majoritatea nu conteaza. Doamna Geta - Georgeta Tufan - se numara printre ospataritele cu vechime. Lucreaza din ’82, când a terminat Liceul Economic din Craiova. A fost angajata imediat la OJT. Doi ani a facut ucenicie la Calafat, apoi a fost transferata la faimosul si la moda atunci „Jiul“. Acolo a lucrat 16 ani. Din 2000 s-a mutat la alt restaurant bine cunoscut din aceleasi vremuri „de dinainte“ - Mercur. Este deci ceea ce s-ar numi ospatarita de scoala veche. „Mi-a placut meseria“, spune doamna Geta, scrutând sala restaurantului cu ochi cunoscator. Vopsita proaspat, usor fardata, cu uniforma fara cuta, ospatarita de 43 de ani este la fel de proaspata ca acum douazeci de ani. „Este o slujba frumoasa. Intâlnesti tot felul de oameni, de la lume buna, pâna la oameni saraci, care ies poate o data la câtiva ani la restaurant. Un ospatar profesionist trebuie sa stie sa se poarte si cu unii, si cu ceilalti. Nu trebuie sa fie slugarnic insa! Trebuie sa aiba personalitate, sa nu se lase umilit, sa-i respecte pe clienti, dar sa se faca si el respectat. In plus, o ospatarita trebuie sa fie atenta la infatisare, la atitudine. Trebuie sa fie atragatoare, dar nu vulgara. Sa stie sa glumeasca, dar sa impuna, subtil, limite la glume. Sa nu dezvolte discutii inutile, sa fie curata, eleganta. In felul acesta, toata lumea va fi multumita: clientii de servicii, restaurantul si personalul de aprecieri. De la lux la piata Terasa „Navodul“, Piata Centrala. Decembrie spre seara - frig, ceata, ora inchiderii. Sub o copertina de plastic, strânsi la câteva mese inalte - fara scaune - barbatii se incalzezc la un paharut cu zece mii. Muzica populara, miros de mici - atmosfera nu seamana deloc cu cea a unui