Cel mai mare partid din România scade in preferintele electorale, in primul rând fiindca nu mai are lideri de anvergura. Istoria postdecembrista arata ca românii se orienteaza mai putin dupa doctrine, programe, ideologii si mai mult dupa oamenii care conduc partidele si care garanteaza punerea in aplicare a promisiunilor. PSD a fost tras in primii 15 ani ai tranzitiei de Ion Iliescu, vazut de electoratul majoritar ca un tata al Revolutiei si al natiei, singurul capabil sa ne asigure linistea si sa ne ocroteasca impotriva dusmanilor interni si externi. Inlocuirea sa cu Mircea Geoana in 2005 a dus la caderea partidului de la 37 la suta la 18 procente, pe fondul nenumaratelor scandaluri de coruptie care au pus sub semnul intrebarii integritatea unor personaje marcante ale PSD, inclusiv a fostului premier Adrian Nastase, care i-a condus pe social-democrati in perioada 2001 - 2004, când Ion Iliescu isi exercita ultimul mandat de sef al statului. Mircea Geoana nu este insa recunoscut de votantii PSD ca un lider al acestui partid, de aceea aproape 40 la suta din electoratul partidului il prefera pe Traian Basescu in functia de sef al statului, iar optiunile pentru fostul ministru de externe sunt foarte restrânse. Nici printre membrii PSD nu face furori Mircea Geoana, care este perceput mai degraba ca marioneta grupului cel mai puternic din PSD si nu ca un lider pe picioarele sale. Fidelitatea acestora fata de el este mijlocita de interesele si fidelitatile pe care social-democratii din teritoriu le au fata de Mitrea si Hrebenciuc, „aranjorii“ traditionali ai PSD, sau fata de reprezentantii ardelenilor. Epuizat din punct de vedere istoric, depasit de realitatile inconjuratoare, pus la colt de adevarurile ascunse ale mineriadelor si Revolutiei, Ion Iliescu devenise un tata abuziv, care urma in mod natural sa fie inlocuit de „fiul“ pe care il crescuse in toti acesti ani si car