De zile in sir, afara e ceata. O ceata groasa si confuza care face ca totul sa aiba ceva spectral. Ai putea crede ca un incendiu urias si invizibil a umplut orasul de fum. Meteorologii ne-au explicat ca datoram aceste zile si nopti de decembrie cu ceata densa unui paradox. Si anume faptului ca la munte aerul e acum mai cald decât ar fi firesc sa fie in aceasta perioada. Dar ceea ce e „paradox explicabil“ in meteorologie a devenit, printr-o bizara coincidenta, spectacol halucinant in politica; toata saptamâna trecuta a plutit peste evenimente o ceata sâcâitoare, care a pus serios la incercare nervii românilor. Când s-au retras de la guvernare conservatorii d-lui Voiculescu, am inclinat sa consider decizia lor un gest cam neinspirat si politicianist; gestul unui partid minor care se baga in seama in speranta ca astfel va fi bagat in seama si de alegatori. Dar, ulterior, a trebuit sa constat ca pasul inapoi facut de conservatori a avut, calculat sau nu, efectul unui revelator. A scos in evidenta „anti-politica“ practicata de actuala coalitie guvernamentala. O saptamâna intreaga, am asistat la o comedie stereotipa, in care actorii nu se hotarau sa iasa din scena si reluau aceleasi monologuri. Toti se certau si fiecare se auzea doar pe sine. Alianta dintre liberali si democrati n-a ajuns, de fapt, nici acum, in mod oficial, la divort, dar si liberalii si democratii se comporta de parca ar fi preocupati doar de „partaj“. Ceea ce, la urma urmei, e, poate, chiar adevarat. Deoarece mariajul portocaliu n-a revenit, cu siguranta, la sentimente mai „casnice“ dupa nominalizarea lui Vosganian la Ministerul Economiei si Comertului. Doar ca târguielile nesfârsite au intrat intr-o zona de nebeligeranta la vedere. Oricum, impresia produsa de aceasta „ceata politica“ a ramas negativa, ca sa nu zic mai rau. Banuiesc cam ce gândesc multi români acum când li se aminteste cum a fost boteza