Să taci, să nu vezi, să nu auzi. Ştiţi, maimuţele alea. Sunt foarte bine alese pentru a reprezenta de fapt omul cu multitudinea lui de tare. Pentru că omul este un tarat. De asta ne convingem aproape zilnic. Uite, de exemplu zilele trecute au abundat în tot felul de evenimente la care participarea "presarilor" a fost mai mult decât binevenită, pentru că nu-i aşa, unii lucrează, jurnalistul scrie şi cititorii sunt informaţi. Se întâmplă nu de puţine ori ca din cauza explicaţiilor împrăştiate, ori din neştiinţă, greşeală sau mai rar din rea credinţă jurnalistul să aştearnă pe hârtie informaţia greşit. Se întâmplă şi e păcat. Dar de cele mai multe ori se întâmplă ca cei despre care se scrie să nu citească atent materialele şi să se pornească din acest motiv un adevărat război al nervilor şi al orgoliilor. S-a întâmplat chiar ieri ca reprezentanţii unei fundaţii "lezaţi" de o frază pe care nu au citit-o atent, să ne acuze de tendenţiozitate şi dezinformare, cerându-ne să rectificăm articolul într-un editorial. Ceea ce şi facem. Dar un editorial prin care le solicităm să recitească atent fraza cu pricina. Poate vor descoperi că termenul tendenţios nu doar că nu are ce căuta referitor la material, dar că mai este supărător. Pentru noi.
Ce sunt fundaţiile. Toată lumea ştie că sunt locul din care pornesc ajutoare către cei năpăstuiţi. Teoretic. Practic, fundaţiile şi asociaţiile în marea lor majoritate sunt sugative în ale căror conturi intră de la stat sume uriaşe, bani din care se organizează conferinţe, mese rotunde, dezbateri, se fac pliante, se plătesc salarii, chirii, se construiesc sedii, se cumpără maşini, se suportă cheltuieli de deplasare în străinătate şi din ce rămâne se mai dă câte ceva şi celor în numele cărora au fost înfiinţate. Să nu se supere pe noi reprezentanţii acestor organizaţii. Nu generalizăm.
Dar e supărător este că după ce presa su
