Anxietatea este o tulburare a afectivitatii, manifestata prin stari de neliniste, teama si ingrijorare nemotivate, in absenta unor cauze care sa le produca. Este o „teama fara obiect“, spre deosebire de fobie, care este o teama cu obiect. Pâna la vârsta de un an, se crede ca anxietatea nou-nascutului este normala inca din clipa separarii acestuia de mama sa. Ulterior, multitudinea de stimuli care ii coplesesc, incapacitatea copilului de a intelege ca despartirile de parinti au caracter temporar, numeroasele persoane pe care le vede sau faptul ca mama si tata sunt inlocuiti de bunici, bona sau altcineva pentru o anumita perioada pot dezvolta aceasta anxietate primara. Copiii cu aceasta tulburare sunt anormal de fricosi. Se agata de parinti, fiind dependenti de acestia. De cele mai multe ori au un somn agitat si cosmaruri frecvente. Sunt timizi in relatiile cu alti copii. Atentia este si ea afectata, fiindu-le greu sa se concentreze. Diverse motive pot duce la anxietate 1. Pot exista anxietati legate de scoala sau gradinita care apar numai in intervalul in care copilul trebuie sa plece la scoala sau când este in incinta ei. Revenind acasa, acestea dispar ca din senin. Acesti copii au probleme mari de adaptare in mediul scolar sau prescolar. Anxietatea legata de scoala poate fi consecinta unor asteptari prea mari pe care le au parintii, copilul temându-se astfel de esecuri si dezamagirea parintilor. 2. Anxietatea de separatie este cea mai frecventa. In general, apare in urma unor experiente marcante: o cearta puternica intre parinti, vorbe grele sau negândite aruncate in prezenta lui, divort sau clasicele amenintari de genul „Te dau la tigani“, „Te duc la orfelinat“ etc. De asemenea, o despartire mai lunga de parinti, fara ca acesta sa o poata intelege, poate da nastere la aceasta anxietate de separatie. 3. Unii copii sufera de aceasta tulburare pentru ca poseda o sensi