De câte ori in viata nu suntem pusi in situatia de a face bilantul calitatilor si defectelor noastre? Cu cât ne cunoastem mai bine defectele, incepem sa le infruntam si astfel putem reusi sa le tinem sub papuc. Daca ne ascundem imperfectiunile, la un moment dat acestea pot ajunge sa ne conduca, sa devenim persoane complexate. Privind in urma la momentele-cheie din viata noastra, la un moment dat putem regreta anumite decizii luate, care poate au avut repercusiuni majore asupra vietii. Degeaba ne dorim acum sa putem sa mai schimbam ceva, timpul si viata au luat alte intorsaturi... De aceea, permanent, trebuie sa invatam sa extragem din personalitatea noastra, din felul nostru de a fi tot ceea ce ne impiedica sa fim admirati, sa stralucim in tot ceea ce facem. Defectele recunoscute (fata de tine insati in primul rând) sunt deja pe cale de a deveni aliatii tai. Stim mai bine ca oricine ca acele lucruri din comportamentul si felul nostru de a fi, pe care incercam sa le ascundem, ne pândesc la fiecare pas in viata noastra. De aceea este bine sa le infruntam in fiecare moment important. Cei care stiu sa-si pozitiveze defectele obtin rezultate Dar cum ajungem sa stim daca un anume mod de a ne comporta este un defect, iar altul o calitate? Experienta de pâna acum ne invata care sunt comportamentele pe care cei din jur le agreeaza si care sunt cele care sunt sanctionate. Sa spunem ca mergem la un interviu pentru o slujba la care poate doar am visat. Sa mintim in privinta felului nostru de a fi nu e o optiune, dar nici nu e cazul pentru o sinceritate debordanta. Cei care obtin posturile sunt cei care stiu sa-si pozitiveze defectele, cei care stiu sa se „vânda“ pe piata muncii intr-un ambalaj cât mai atragator. Nu spuneti niciodata: „Sunt imprastiata si dezorganizata.“ Mai bine spuneti: „Sunt creativa si privesc lucrurile intr-un mod cu totul si cu totul original“. Recunoastere