OPSPI a devenit marota Aliantei D.A. Toate pareau bune si frumoase, discursurile erau line, chiar senine pe alocuri, nicio asperitate, nicio contradictie. Dupa socul resimtit de retragerea Partidului Conservator de la guvernare inainte de 1 ianuarie, s-a auzit un rasuflat de usurare dinspre partea democratilor si unul de deruta de la liberali.
Primii - fericiti ca au scapat de propria solutie imorala, ceilalti - ca au, din nou, framantari in cabinetul Tariceanu, care poate fi declarat acum, oficial, campionul crizelor politice. Se mai castigasera niste posturi - lucru bun pentru orice partid.
Nimanui nu-i trecea prin cap ca si transferarea de la PC catre PNL-PD a unor responsabilitati guvernamentale va provoca atata patima si inversunare. Politicienii si-au dat arama pe fata cand s-a pronuntat cuvantul devenit magic OPSPI. Nu e o porecla sau un nume de pisica. E chiar o treaba de oameni mari.
OPSPI administreaza societatile detinute de stat, dar si actiunile acestuia in toate societatile care au fost partial privatizate, se ocupa de privatizarile din sectorul energetic, minier, petrolier, de aparare si al gazelor naturale.
De asemenea, OPSPI are controlul asupra pachetelor de actiuni pe care statul le mai detine in companiile privatizate partial, cum ar fi Petrom, Distrigaz Nord si Sud si Electrica Moldova, Oltenia, Dobrogea si Banat.
Iata si ce a declansat, cronologic, dar pe scurt, acest OPSPI.
Partidul Democrat a sustinut ca ordonanta de urgenta care prevede trecerea Oficiului Participatiilor Statului si Privatizarii in Industrie de la Ministerul Economiei si Comertului la AVAS este „ilegala“.
Liderul PD, Emil Boc, a trimis premierului Tariceanu chiar si o scrisoare in care ii reprosa ca PNL nu a tinut cont de opinia democratilor privind elaborarea ordonantei OPSPI.
Alt lider PD
