Actuala guvernare se misca spre noi orizonturi. E clar ca data de 1 ianuarie 2007, care in mod normal ar fi trebuit intâmpinata cu serbari, cu multumire, cu speranta, stârneste toate patimile. Alianta D.A. pare sa se destrame dupa o vreme când a obtinut destule succese, daca ne gândim ca a luat puterea in 2004. Apoi a tras România din pozitia de secundanta a Bulgariei, in câstigator detasat in raport cu vecinul de la sudul Dunarii, pe directia de mers Bruxelles. Apoi economia a inceput sa duduie. Investitiile straine vin berechet. Omul incepe sa simta la buzunar. Bugetul e bine alimentat, cota unica de impozitare 16% a functionat, in ciuda tuturor temerilor. România e in rândul lumii bune, ca sa zic asa. Contam si noi prin Europa, spre supararea d-lui Catavencu, daca va amintiti, candidatul nefericit, inlaturat de la centru de Agamita Dandanache. Ce ne trebuie noua Europa? Vorba aia. Cam asa ar veni, daca te uiti spre liderii ADA. In ciuda acestor realitati simple, care arata ca Alianta D.A. a performat onorabil, nu vad nici o fericire printre liderii ei. Dimpotriva, par ca se afla la un divort dupa o casatorie paguboasa. Fiecare incearca sa duca acasa ceva in plus decât celalalt. Unul case, celalalt copiii, bijuteriile, afacerea etc. Se cearta pe mostenire, pensie alimentara, pe cine a fost mai breaz, mai moral, mai activ. In loc sa-si frece mâinile multumiti de isprava, sa vina la electorat si sa zica: mai vrem un mandat, ca uite ce buni suntem, ei arata unul spre celalalt, plini de reprosuri. Si ca intr-o sala de tribunal, dau vina unul pe celalalt. Ca si cum ar exista o vina, o nenorocire, si nu un succes. E ca un divort in lumea buna, astora li s-a urât cu binele. S-au saturat de putere, de guvernare, vor in opozitie. Au facut bani, avere, au copii frumosi, calatoresc, au tot ce le trebuie, si de atât bine se si despart. Au uitat când erau amarâti, cu 15% (PNL p