SA NE CUNOASTEM SCRIITORII Intr-o excelenta prefata la o antologie de versuri semnate de Mircea Ivanescu (Polirom, 2003), Matei Calinescu, critic, istoric literar, dar mai ales prieten al poetului, incerca o explicatie obiceiului de a folosi litere mici si titluri neutre: "Ma insel oare cand descifrez in «poesii» si o aluzie la titlul dat de Maiorescu primei editii din 1884 a poeziilor lui Eminescu, alcatuita de el, pentru ca poetul, bolnav, nu s-ar fi putut gandi s-o faca el insusi? La Mircea Ivanescu sugestia ar fi ca nu el insusi, nehotarat, lipsit de vointa, neincrezator in propria sa opera, ci un altul, un strain, poate un dublu a avut initiativa de a-i tipari poemele fara stiinta lui, neputandu-le da, in aceasta imprejurare, decat titluri generice, neutre. Sensul mai profund ar fi acela al unei instrainari de sine, al unei depersonalizari, al unei distantari de propriul eu, care e in perfect contrast ironic cu caracterul ultrapersonal al poeziei sale".
Poetul literelor mici si al titlurilor neutre este unul dintre cei mai apreciati din literatura romana de astazi, considerat, alaturi de Leonid Dimov, unul dintre deschizatorii de drum ai literaturii postmoderne, adica ai acelei literaturi care a adus un suflu nou incepand cu anii â70, deopotriva in proza si in poezie. Ion Bogdan Lefter, unul dintre cei mai cunoscuti comentatori ai fenomenului postmodern, il vede pe Mircea Ivanescu ca pe autorul unui "demers radical, declansator al unui atac frontal asupra modernismului ca atitudine si stil".
Personajul Mopete, "un sine anglo-saxon scaldat in ironie si humor" (Ion Negoitescu) sau iarna ("ninsoarea aceasta nu se va termina niciodata") sunt un fel de simboluri deja consacrate ale unui univers poetic dintre cele mai rafinate. Nimic fanat in poezia lui Mircea Ivanescu astazi, in 2006, doar prilejuri de delectare adevarata, pentru degustatorii de liter
