- Comentariu - nr. 244 / 13 Decembrie, 2006 La inceputul fiecarui an, romanii isi pierd zile la rand, dar si ultimii bani, pentru plata a fel de fel de taxe si impozite. Disciplinati, ei nu stiu insa ca, in multe cazuri, acopera asa-zisele gauri negre ale economiei, achitand, in fond, factura altora. Dincolo insa de "originala" taxa de drum (care in Occident se plateste doar pentru autostrazi, indeosebi, si nu pe un an intreg, ca la noi!), a aparut, la un moment dat, taxa (birul) denumita "centul pe litru" _ pentru care, e drept, nu se sta la coada, ci la pompa de benzina! De ce achita cetateanul acest bir? Pentru, atentie!, stingerea datoriilor rafinariilor fata de defuncta Bancorex SA. Ce legatura au aceste datorii imense cu contribuabilul roman? Niciuna! Lucru recunoscut pana si de Curtea de Conturi in raportul pe anul 2000. De ce sa plateasca cetateanul, contribuabilul roman, faptul ca a fost preluata la datoria publica suma de 4.500 de miliarde de lei, angajata in noiembrie 1997, pe cinci ani, prin preluarea unor obligatii de plata ale fostei Companii Romane de Petrol (din care s-a nascut Petrom) in suma de 507,3 milioane de dolari fata de Bancorex SA? Si totusi s-a gasit modalitatea de "stingere" a acestor datorii ale rafinariilor. Care a fost ea? Cetateanul. Prin OUG nr. 249/2000 s-a stabilit ca recuperarea acestei datorii a rafinariilor sa se faca dintr-un "fond special pentru produse petroliere", gestionat de Ministerul Economiei si Comertului si constituit, incepand cu 1 ianuarie 2001, prin includerea in pretul produselor petroliere livrate (benzina si motorina) a unei sume fixe in lei reprezentand echivalentul unui cent. De atunci, platim mereu (suma evaluata, ca intrata in vistieria statului, fiind _ spun statisticile _ de 242,5 milioane de dolari)! Banet, nu gluma… Este un caz unic in lume, cand cetateanul s-a vazut pus in fata unei situatii paradoxale.