Ministerul Finanţelor a colectat o taxă de un milion de dolari de la consultanţii fiscali pentru a-i examina. Doar 0,3% au promovat. Candidaţii respinşi spun că experţii de la finanţe au nevoie de meditaţii pentru a-şi putea înţelege propriile reglementări. În 2001, fostul ministru de finanţe Mihai Tănăsescu semna Ordonanţa nr. 71 pentru organizarea şi exercitarea activităţii de consultanţă fiscală. Cinci ani mai târziu, actualul ministru de finanţe, Sebastian Vlă

Ministerul Finanţelor a colectat o taxă de un milion de dolari de la consultanţii fiscali pentru a-i examina. Doar 0,3% au promovat. Candidaţii respinşi spun că experţii de la finanţe au nevoie de meditaţii pentru a-şi putea înţelege propriile reglementări.

În 2001, fostul ministru de finanţe Mihai Tănăsescu semna Ordonanţa nr. 71 pentru organizarea şi exercitarea activităţii de consultanţă fiscală. Cinci ani mai târziu, actualul ministru de finanţe, Sebastian Vlădescu, aproba, în fine, Regulamentul de organizare şi funcţionare a Camerei Consultanţilor Fiscali din România (CCFR). După o scurtă, dar binemeritată vacanţă de vară, încă nu se aşternuse liniştea în cabinetele înalţilor funcţionari de stat în urma discuţiilor provocate de Codul fiscal, că au şi apărut alte probleme legate de alegerea „cremei“ consultanţilor fiscali. Potrivit Regulamentului, specialiştii care contribuiseră la elaborarea Codului fiscal, a celui de procedură fiscală şi a celui vamal, urmau să primească, pe baza unui interviu, calitatea de consultant fiscal. Aceştia, împreună cu Comitetul provizoriu al Camerei, aveau să se ocupe ulterior de examinarea şi atestarea viitorilor consultanţi fiscali din România.

Candidaţi cu tratament special

Pe lângă vechii angajaţi din administraţie, în prima rundă de alegere a „cremei“ consult