In prag de sarbatori, un nou scandal a "luminat" existentele profesorilor. De parca nu le ajungeau cele pe care le poarta deja in spate, ca pe niste cruci care uneori nu le apartin. Galceava dintre sindicalisti si minister pare fara oprire si fara o finalitate previzibila, indiferent de cei care se afla la conducere. Si totusi, pentru a demonstra ca se mai poate si ca subiectele de scandal sunt un izvor nesecat, cineva a gasit de cuviinta sa se simta lezat. Si si-a gasit si cel mai bun motiv, cel care, probabil, se afla in topul subiectelor care atata focul discordiei in tara noastra: religia. Asa ca, un profesor de filozofie din Buzau a cerut scoaterea din scoli a insemnelor religioase. A facut acest lucru, cu ajutorul ulterior al Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, dar si a unui grup format din zeci de profesori, artisti, juristi si jurnalisti, care au semnat, alaturi de 19 organizatii neguvernamentale, o scrisoare deschisa catre ministrul Educatiei, Mihail Hardau, in acest sens. Cu alte cuvinte, se cere scoaterea icoanelor, care, dupa parerea nemultumitilor, sunt subiect de discriminare. Si de ce? Oare majoritatea ar trebui sa se supuna in acest caz minoritatii, si toti cei care au aceeasi credinta, cea a celor mai multi locuitori ai acestor plaiuri, sa se poata uita la o icoana numai la adapostul celor patru pereti ai casei sau ai bisericii? Sau oare dorinta de a scoate in evidenta "discriminarea icoanelor" face parte din simptomele maniei persecutiei? Nu ar fi exclus, din moment ce nu exista multi romani care sa nu se simta lezati de ceva, care sa fie multumiti, fericiti si total satisfacuti de traiul in aceasta tara. Persecutati ani la randul din diverse motive, am ajuns sa fim "haituiti" si de propria noastra religie. Chiar daca dupa `89, introducerea religiei printre cursurile scolarilor a fost privita foarte bine. Sau poate ca libertat