"Europa ar trebui sa ne stranga mana ca venim, nu sa ne dea afara", spune, cu umor, dar si cu multa convingere, parintele Walther Seidner, parohul evanghelic de la Slimnic, una dintre comunele cele mai de fala ale judetului Sibiu. De cand cu internetul si circulatia globala a informatiei, lumea cunoaste Slimnicul drept asezarea sibiana intemeiata la poalele unei falnice cetati taranesti, trecuta prin toate cele si care mai rabda si astazi o viata grea din cauza lipsei fondurilor pentru restaurare. Aici nu ajungi deloc greu, pentru ca localitatea se afla pe DN 14, la circa 15 minute de mers cu masina din Sibiu spre Medias. E si mai aproape daca stai acasa, in fata computerului, si o cauti prin "Google Earth", programul-minune al americanilor, care ne stiu, mai nou, toate secretele. Putini stiu, insa, faptul ca sasii de aici se inteleg aproape perfect cu... luxemburghezii, fara sa aiba nevoie de un traducator sau sa foloseasca limba germana oficiala. "Mare e Domnul, acesta e semn ca avem, cum se spune, aceleasi radacini", mai spune parintele Seidner. Fericiti, acasa Alaturi de sotia sa, nascuta la Essen (Germania), si de dulaul "Wolfi", un ciobanesc german, poliglot pesemne, pentru ca te intelege si daca-i vorbesti in romana sau in engleza, parintele locuieste in casa parohiala evanghelica din Slimnic in imediata apropiere a cetatii "Stolzenburg", de care se ingrijesc cu totii. Familia lor este una dintre putinele ramase in zona, acum doar "vreo 60 de suflete", cum spune chiar domnia-sa. "Eu sunt de loc din Sibiu, m-am nascut in 15 martie 1938, ziua cea neagra in care Hitler a anuntat "Anschluss-ul", anexarea fortata a Austriei. E o data neagra in istorie, dar care nu m-a marcat, pentru ca toata viata am fost un spirit deschis, cu multa aplecare pentru umor si optimism. Am scris si o carte pe tema asta, care in traducere ar insemna "Pompierii casniciei". E la tipar