Situatia din Romania de astazi este cel putin paradoxala. Economia romaneasca a inregistrat o crestere anuala de 8 la suta, cea mai mare din istoria postrevolutionara si una dintre cele mai mari din Europa, leul musca setos din dolar si din euro, inregistrand cea mai spectaculoasa apreciere pe plan mondial din ultimii doi ani, in conditiile in care Banca Nationala n-a mai intervenit, lasand moneda nationala sa-si vada de cursul ei firesc, inflatia a ajuns la cele mai scazute cote, iar perspectivele sunt incurajatoare. Intrarea in Uniunea Europeana va mai aduce in Romania miliarde de euro, fie prin investitorii straini carora li se deschid noi oportunitati si care stau in block-start-uri, fie prin fondurile comunitare - 20 miliarde de euro pana in 2013 -, bani care se adauga miliardelor trimise anual in tara de romanii care lucreaza "afara" si al caror numar va creste consistent dupa 1 ianuarie. Fireste, sunt si o multime de probleme. Aprecierea accelerata a leului nu-i bucura deloc pe exportatori, alinierea la standardele si legislatia europene presupun un efort continuu si nu va avantaja pe toata lumea, iar banii comunitari vor intra in conturile romanesti doar in masura in care vor exista proiecte serioase, bine fundamentate, carora sa le fie alocati. Una peste alta insa, chiar asistam la relansarea economiei romanesti pe principii sanatoase si pe baza unor masuri curajoase, intens controversate la vremea lor, dar care acum dau roade. Poate cel mai clar exemplu este aplicarea cotei unice de impozitare. Ca si in alte tari postcomuniste unde birocratia si coruptia erau mana cereasca pentru evazionisti, cota unica i-a determinat pe foarte multi sa prefere plata unui impozit mai mic decat sa piarda timp si bani pentru "cai ocolitoare" ori sa riste puscaria. Fata de aceste realitati economice de bun augur, fosgaiala de pe scena politica se afla intr-un strident contras