- Editorial - nr. 245 / 14 Decembrie, 2006 Cei care au urmarit evenimentele din ultima perioada din sanul coalitiei guvernamentale, cat si ce s-a cam discutat zilele trecute la congresul celui mai mare partid de opozitie, PSD, isi pot da seama cu ingrijorare pe mainile cui au ajuns destinele tarii, de calitatea submediocra a intregii clase politice romanesti. O dovada in plus ca intre putere si opozitie nu exista diferente decat de pozitie. Daca cei ajunsi in fruntea bucatelor se dau in petic cu fiecare gest "patriotic", pe care-l fac in incercarea de a pune mana pe cat mai multe si mai profitabile fotolii, evident in interesul propriu sau de partid, cei din opozitie nu au alte prioritati decat elaborarea de metode si tehnici, pe care ei le numesc strategii, pentru acapararea puterii prin orice mijloace, pentru a continua jocul neghiob al predecesorilor lor, cu intentia clara de a juca aceeasi piesa, dar cu alti actori. Daca in Romania lucrul acesta se intampla curent, de peste 16 ani, putem usor aprecia care sunt motivele pentru care tara si poporul au ajuns in pragul prabusirii. O crasa inconstienta a pus stapanire, ca o patura imensa, peste treburile tarii, sufocand ca intr-o etuva intregul spirit al libertatii si al democratiei care ar fi putut alimenta cu energia sa intreaga noastra dezvoltare. De aceea Romania si-a ratat mersul inainte, ajungand pe butuci si la un pas de a-si sufoca functionalitatea. Reanimarea si scoaterea ei din neputinta nu mai pot fi realizate cu forte interne, motiv pentru care aderarea a devenit singura sansa a poporului roman. Si ce poate fi mai dureros pentru o natiune obligata pentru a-si salva existenta si viitorul sa apeleze la sprijinul material si bunavointa strainilor care, prin ceea ce au realizat in propriile lor tari, au dovedit si se dovedesc mai umani si mai eficienti decat proprii nostri consangeni? Nici politicienii strain