Vine din nou Crăciunul şi din nou comercianţii încearcă să ne vrăjească cu veşnica ofertă în materie de sărbători. Pulovere anume făcute pentru anorexici, prea strâmte şi prea scurte, cizme din materiale pe care pentru a nu le deteriora le poţi purta doar prin casă, de scumpe ce sunt, cosmeticalele şi ele nejustificat de scumpe, iar de jucării ce să spunem. Scumpe sau ieftine, parcă nu mai atrag aşa ca altă dată. Mai ales fetiţele care parcă ar dori să depăşească momentul Barbie. Auzim că unii din români, cei cu dare de mână, ajung în această perioadă prin capitalele europene pentru a cumpăra cadouri pentru cei dragi, şi îi invidiem. Nu pentru că au posibilitatea de a cumpăra ceva frumos ci pentru că suntem meschini, pe posibilitatea pe care o au de a călători. E drept că am cam avea dreptate puţin …da cine nu şi-ar dori un cadou, cel mai frumos posibil. Tot spunem că de fiecare dată ar trebui să cumpărăm pentru indiferent cine, cadoul pe care am dori noi să-l primim. Ori din oferta care nu face nimănui cu ochiul… să ne fie cu iertare, cred că vom rămâne fără cadouri. În ţările deja parte din Europa se pare că la mare căutare în aceste zile este Scooby Doo, marele dog german fricos. Pe la noi bate vântul, deşi copiii românilor l-ar dori şi ei. Dar nu poţi aduce jucării noi, când depozitele sunt pline de oferta anilor ’90. Pe alea cine să le cumpere? Ce mai contează că în timp preţurile lor au crescut de zeci de ori? Moş Crăciun face el ce face şi îşi termină stocul de jucării noi când ajunge pe mioriticele dealuri.

Cu destul de mulţi ani în urmă, în această perioadă a anului magazinele tremurau de exclamaţiile de uimire, pe care micuţii nu şi le puteau ţine la vederea jucăriilor mult râvnite. Azi nu-i mai interesează. Ba chiar unii mai răutăcioşi spun că ce e acum prin magazine e pentru retardaţi. Cred că se referea la comercianţii care le-au achiziţionat…