Acum citiva ani, primarul de atunci al Clujului, Gheorghe Funar, se chinuia sa gaseasca tot soiul de modalitati pentru a impiedica montarea placutelor bilingve la intrarea, respectiv iesirea din oras. Habar nu am care e situatia acum, banuiesc ca, odata cu intrarea lui Funar intr-un proces de aneantizare politica si venirea la primaria din Cluj a lui Emil Boc, lucrurile s-au mai schimbat, dar stiu ca acum citiva ani la intrarea in oras urarea de bun-venit era expusa in toate limbile cu putinta, mai putin in maghiara.
Dar sa aflu ca la Universitatea din Cluj, al carei caracter multicultural este clamat cu fiece ocazie, nu exista placute decit in romana a fost si ramine in continuare un prilej de mirare, mai ales in contextul scandalului foarte recent, presarat cu sanctiuni, concedieri, demisii si proteste. Desigur, toata lumea, indiferent de nationalitate, de limba materna si de nivelul de cunoastere a limbilor straine, pricepe ca fumatul este interzis intr-o cladire atunci cind vede un semn pur iconic, reprezentind o tigara aprinsa cu o linie diagonala trasata peste, asa cum sint convins ca studentii sectiilor de maghiara sau de germana de la Universitatea „Babes-Bolyai“ inteleg suficient de mult din limba romana ca sa nu existe nevoia pur practica a unor placute bilingve (de ce nu trilingve? Ca sa nu mai zic ca pagina web a UBB e in patru limbi, pe linga cele trei limbi de predare facindu-si loc si engleza). Totusi, exista nevoia simbolica, careia ar trebui sa ii vina in intimpinare un bun-simt simbolic.
Pina la urma, care e motivatia din spatele existentei unei universitati multiculturale, cu sectii in trei limbi de predare diferite, daca atunci cind vine vorba de montarea unor placute in alta limba decit romana (aici nu ma pot abtine sa ma intreb care ar fi fost sanctiunile daca cineva ar fi montat placute in limba norvegiana) izbucnesc
