- Diverse - nr. 245 / 14 Decembrie, 2006 Moto: "Asadara, multumita pentru medalii, dar poftim sa se decoreze mai inainte Natiunea, apoi particularii"

(Alexandru Papiu Ilarian) Marile evenimente ale istoriei au darul de a modifica, uneori intr-un mod dramatic, destinele omenesti. Momentele de tensiune si de mare criza scot deasupra apelor tulburi, pe de o parte, rebuturi umane si sociale (care _ uneori _ au o efemera izbanda), dar, pe de alta parte, aurul si nobletea unor suflete si ale unor caractere pe care posteritatea le va retine drept exemplare. Asa s-a intamplat si in anii framantati ai revolutiilor burgheze europene de la mijlocul secolului al XIX-lea, cand destinul tanarului cancelist de la Targu-Mures, Alexandru Papiu Ilarian, care avea doar 20 de ani, a luat o cu totul alta intorsatura: el nu va deveni un obscur functionar in imparatia austriaca, ci un purtator de cuvant, prin scris si prin fapte, al neamului romanesc din Ardeal. El a trebuit, asemenea altor tineri intelectuali ai vremii, sa-si asume teribila si impovaratoarea responsabilitate de a deveni tribun al poporului si sa joace un rol deosebit in organizarea Marii Adunari Nationale a romanilor de la Blaj, din 3/15 mai 1848, cu peste 40.000 de participanti, de a insufleti si de a organiza pe delegatii de pe Campia Mureseana si de a se afla permanent in mijlocul evenimentelor din lunile urmatoare. Corneliu Albu, in studiul introductiv la Antologia din operele lui Papiu afirma: "La marea adunare nationala de la 3/15 mai rolurile principale le-au detinut batranii: Barnutiu, Laurian, Baritiu, Saguna, Lemeni, Cipariu si altii, dar sufletul adunarii au fost cei trei tribuni, Al. Papiu Ilarian, I. Buteanu si Avram Iancu, pe care poporul, dupa ce Laurian a citit doleantele natiunii romane, i-a purtat pe umeri, in triumf, pe intreaga Campie a Libertatii". Revolutia maghiara era indreptata, in egala m