Un prieten italian mi-a povestit ca, atunci cind s-a introdus la ei obligativitatea purtarii centurii de siguranta, la Napoli au aparut imediat tricouri albe cu diagonala neagra. Inventivi, italienii gasisera antidotul pentru o masura constringatoare si, asa li se parea atunci, stupida.

La noi, Ministerul Educatiei si Cercetarii insista sa ceara celor care vor sa devina conferentiari, profesori sau cercetatori stiintifici II si I cel putin o carte. Poate ca cerinta e fireasca in domeniile umaniste, dar ea e absurda in stiintele exacte. Degeaba tot explicam noi ca in chimie, fizica, matematica rezultatele originale se fac cunoscute prin articole publicate in reviste, ca in carti se aduna, indeobste, rezultatele deja publicate si ca efortul e doar unul de sinteza, iar cartile de tip manual, pentru orice nivel si oricit de bune, nu au a face cu cercetarea (ceea ce nu inseamna ca truda de a scrie un manual, mai ales unul bun, nu este enorma si nu trebuie recompensata; dar nu la capitolul cercetare). Sigur, exista si autori care scriu carti cu rezultate originale (Alex Buium, matematician, e unul dintre ei), insa acestia sint putini si nu dupa ei trebuie croita legea. Dar facatorii nostri de legi par atinsi de un morb al generalizarii, gindesc numai global, vor sa extraga esenta tare si nu sint in stare sa vada diferenta specifica intre domenii. Se incapatineaza sa dea o singura regula pentru toti: pentru ei, un istoric al artei si un fizician sint egali si trebuie evaluati la fel.

Obstinatia asta a diriguitorilor invatamintului si ai cercetarii a dus la un singur rezultat: la o frenezie a publicarii la cele mai neasteptate edituri de buzunar. Sa nu credeti ca universitarii si cercetatorii din Romania sint mai putin inventivi decit napolitanii. Care tinar vrea sa stea la nesfirsit pe o leafa de mizerie, de asistent sau lector, mai ales cind se s