In aceasta perioada, pictorul timisorean Constantin Flondor implineste 70 de ani. Este un moment care indeamna la o privire retrospectiva asupra operei unuia dintre importantii artisti contemporani, un artist care, in cei aproximativ cincizeci de ani de creatie, a traversat o experienta complexa in domeniul cercetarii interdisciplinare, al experimentului plastic, intorcindu-se, in perioada anilor ’80, la pictura.

Am rezumat in citeva rinduri un capitol important al plasticii noastre contemporane, dar nu trebuie sa uitam faptul ca Timisoara, in anii ’60, a fost centrul unei experiente plastice ce ne plasa intr-o concordanta de timp si spatiu cu arta europeana. Trei artisti timisoreni – Constantin Flondor, Stefan Bertalan si Roman Cotosman (de curind disparut) – au fost preocupati de experiente in domeniul artei si cercetarii vizuale. Asa s-a nascut la inceput grupul „111“, ulterior acesta a devenit grupul „Sigma“, cel care, in 1969, participa cu mult succes la Bienala de Arta Constructivista de la Nürenberg, impreuna cu criticul Octavian Barbosa. Acesta a fost unul dintre momentele cele mai importante de afirmare a plasticii romanesti, din punct de vedere al cercetarilor in domeniul limbajului plastic, al afirmarii unei miscari de grup, al unei politici de promovare a noilor idei si in domeniul pedagogiei plastice. „Repercusiunile“ au fost benefice pentru viata artistica de aici. A influentat intreaga suflare artistica de pe malul Begai, dar mai ales, este notabila experienta in domeniul cercetarii vizuale facuta la Liceul de Arta din Timisoara.

in toate aceste proiecte, Constantin Flondor s-a angrenat cu toata convingerea, iar la inceputul acestui an, a pus la dispozitia publicului iubitor de arta un album care rezuma un parcurs extrem de interesant, arunca o privire inapoi si trece in revista felul in care el a trait doua tipuri de experie