În sfârşit, după un an de chin monden, în care am avut de-a face cu afoane impertinente şi cu tot felul de rataţi care-şi zic VIP (or fi, vorba lui Tocilescu, dar numai în mica lor lume de În sfârşit, după un an de chin monden, în care am avut de-a face cu afoane impertinente şi cu tot felul de rataţi care-şi zic VIP (or fi, vorba lui Tocilescu, dar numai în mica lor lume de "vip-uri"), marţi seara, la TNB, la premiile VIP, am retrăit bucuria copilăriei şi adolescenţei când apariţia pe scenă a Tamarei Buciuceanu şi a lui Gheorghe Dinică îmi umplea sufletul de fericire că sunt contemporană cu ei! şi unul, şi celălalt sunt atât de frumoşi, atât de tineri spiritual, de geniali şi atât de încântător de modeşti încât ţi-e ciudă pe mersul vieţii! ţi-e o ciudă îngrozitoare că timpul se scurge implacabil, că s-a "inventat" bătrâneţea, retragerea din scenă şi Marea Despărţire Să o ai pe Tamara lângă tine este o sărbătoare. Să-l întâlneşti pe Dinică şi să-i stai alături preţ de câteva clipe este o fericire. Dar să-i ai pe amândoi pe aceeaşi scenă, să le observi live firescul atitudinii, graţia emoţiei, eleganţa şi iubirea pentru public este deja un adevărat festival Un festival al sufletului După ce ne lovim de atâtea "vedete" inventate de televiziuni, care în goana după rating îşi adună "divele" de prin hotelurile unde acestea sunt la dispoziţia clienţilor, după atâta sufocare din motive de aglomeraţie la evenimente mondene de tot felul de nulităţi cu fiţe de star, agramate şi penibile de te iau migrenele, am avut şi un moment de graţie! Am fost fericiţi să ştim că Tamara, Dinică, Marin Moraru, Beligan şi alţii ca ei sunt sănătoşi, urcă pe scenă, ne încântă şi ne aduc o rază de speranţă că Valoarea mai este recunoscută! Dacă Dumnezeu ne iubeşte pe noi, cei care detestăm impostura în toate formele ei, îi va lăsa cu noi pe aceşti "îngeri" ai scenei mult timp de acum înainte A