Universitatea a avut doua „fete“ in acest tur de campionat, una „murdara“, cealalta „curata“, de vina fiind tactica abordata de antrenori. Câstigând respectul tuturor pentru faptul ca a reusit sa readuca Universitatea pe prima scena a fotbalului românesc, Ovidiu Stinga pornea la drum optimist. Entuziasmul „Olandezului“ s-a stins insa destul de repede, remiza alba consemnata pe „Ion Oblemenco“ in fata celor de la FC Vaslui, coroborata cu prestatia lamentabila a juvetilor si infrângerea categorica suferita in fata Stelei, a cam taiat aripile antrenorului Stiintei. La scurt timp, conducerea alb-albastra a incercat sa impuste doi iepuri deodata, numindu-l pe Costica Stefanescu director tehnic, crezând ca va câstiga si la capitolul imagine, dar si puncte in clasament. In „peisaj“ au aparut si Pap Deac, antrenor cu portarii, si Nae Ungureanu, obi-ectivul aducerii acestora la echipa fiind tot de a puncta la capitolele amintite mai sus. Cum lucrurile amestecate miros a „flori de tei“, cei doi tehnicieni nefiind pe aceeasi lungime de unda, gruparea din Banie nu a avut rezultate pozitive, chiar daca Bornescu si compania invingeau la scor FC Arges si totul parea sa devina „roz“. Stinga a realizat putine lucruri Analizând mandatul lui Ovidiu Stinga si al ajutoarelor sale pâna la „divort“, produs in etapa a 9-a, ca urmare a infrângerilor la scor inregistrate de olteni, putem spune ca „Olandezul“ nu a fost un antrenor de prima liga. Este foarte adevarat ca nici juvetii nu au raspuns bine la comenzi din pricina „tracului“ si a lipsei de experienta, insa, asa cum clasamentul reflecta munca echipei, nicidecum modul evolutiei, bilantul antrenorului-jucator este modest. Realizarile lui Ovidiu Stinga au fost urmatoarele: sase puncte in noua meciuri, media fiind de 1,5 puncte pe meci, obtinute cu „târâita“, o victorie (FC Arges) si trei egaluri (FC Vaslui, Rapid, Poli Iasi). Debusolant a