Spuneti drept: cand vedeti sondaje de opinie care, in topul increderii, ii plaseaza pe locurile doi si trei pe C.V. Tudor si pe Gigi Becali, nu aveti un moment de panica? Nu vi se usuca gatlejul? Nu va reprezentati cu groaza cum ar arata o Romanie condusa de unul dintre acestia doi? Sau poate de amandoi deodata, daca asa ceva ar putea fi posibil? Eu, unul, imi creez din cand in cand o reprezentare de acest tip, fie si numai ca exercitiu de fortificare a gustului pentru macabru. Dar mai e ceva: Nu va intrebati – fie sisotto voce – daca nu e ceva dubios in democratie, cel putin in aceea pe care o vedem crescand in jurul nostru? Nu va trece prin cap ideea nelalocul ei, total incorecta politic, ca masele sunt oarbe si surde, ca semianalfabetismul, care se generalizeaza pretutindeni in lume, inlocuind deopotriva analfabetismul clasic, cat si cultura autentica, este incurajat din plin de graba cu care politicienii vor sa cultive "omul de rand", "omul de pe strada" etc.? Iata un exemplu fundamental: de la Traian Basescu si pana la Angela Merkel, a devenit o regula nescrisa a carmuirii contemporane prezenta mai tuturor sefilor de stat si de guvern la meciurile de fotbal importante ale natiunii lor. Fie ca sunt sau nu iubitori ai fotbalului, acestia e musai sa participe – caci "poporul" o vrea, "poporul" se simte flatat daca "boierii" asuda, zbiara sau macar sed alaturi de el in momentele sale de delir colectiv. Aceasta confuzie dintre politica si sport – nemaiauzita in Europa de la imparatii bizantini – e injositoare. Dar cum sa nu triumfe din aceasta confuzie un ins ca Becali, mare preot al noului Moloch? Cum sa nu faca el pe filosoful, pe europeanul, cum sa nu aiba tupeul sa ambitioneze la politica mare in aceste conditii? Bineinteles, are si sufleri de soi: Dan Pavel, mai recent Dinu Giurescu, Alex Stoenescu. Politicienii demagogi lingusesc gloata, iar intelectualii lumpe