Dacă aş spune că Ana-Stanca Tabarasi, atunci cînd s-a hotărît să traducă în româneşte toată opera lui Kierkegaard, şi-a propus un scop ambiţios, ar însemna să rostesc un eufemism convenţional şi răsuflat, a cărui semnificaţie, sub cuvînt că seamănă cu o laudă, ar aduce mai degrabă cu o bagatelizare. Căci scopul tinerei traducătoare nu e ambiţios, ci este de-a dreptul neomenesc sub unghiul cantitativ al nevoinţelor pe care le va îndura. În această privinţă, cel puţin pentru scara de performanţă a traducerilor româneşti din Kierkegaard, Ana-Stanca Tabarasi seamănă cu o excepţie a cărei promisiune abia deceniile viitoare o vor putea cu adevărat confirma.

Apoi, sub unghi calitativ, chiar judecînd numai după primul volum pe care l-a scos în lume, munca Anei-Stanca Tabarasi este cu totul atipică, şi asta pentru că traducătoarea noastră nu îl tălmăceşte pe Kierkegaard din germană sau franceză, cum s-a întîmplat cu precădere pînă acum în cultura noastră, ci din daneză. Nu ştiu dacă, odată cu Ana-Stanca Tabarasi, se va naşte o nouă generaţie de traducători, cea în care un tălmăcitor, alegîndu-şi un autor, este hotărît să ,moară de gît" cu el în sensul nobil al cuvîntului, dar în cazul ei aşa se pare că stau lucrurile.

Volumul de faţă cuprinde, pentru prima dată în versiune românească, două din scrierile timpurii ale lui Kierkegaard: o recenzie pe cît de ironică pe atît de desfiinţătoare la romanul lui H. C. Andersen - Doar un muzicant (1837) -, recenzie intitulată Din hîrtiile unuia încă viu, publicate împotriva voinţei acestuia de către S. Kjerkegaard. Pe atunci danezul îşi scria numele cu ,j" în loc de ,i" şi prefera cel mai adesea varianta pseudonimelor, asta dacă nu recurgea pur şi simplu la trucul atribuirii propriilor cărţi unui autor anonim, cum se întîmplă de altfel în cazul lucrării de faţă.

Recenzia cu pricina nu seamănă d