Printr-un "nu" scurt candidatul la conducerea Departamentului Apărării a rezumat Raportul comisiei Baker despre intervenţia americană în Irak. În audierile de dinaintea numirii, Gates, propus pentru această funcţie de către preşedinte, a marcat diferenţa faţă de predecesorul său, Rumsfeld, unul dintre demnitarii care nu vedea decît succese acolo unde restul lumii observă doar neputinţă şi haos. John McCain, senator republican, fost candidat la nominalizarea pentru funcţia supremă, l-a întrebat: "Nu cîştigăm războiul din Irak, nu-i aşa?". "Nu, domnule", a răspuns Gates, fără nici un fel de intonaţie de exclamare la capătul propoziţiei. "Şi totuşi, menţinerea situaţiei de statu quo nu e acceptabilă." "Nu, domnule", a continuat dialogul.

Componenţa comisiei bipartite şi apariţia raportului după ce republicanii au pierdut controlul Congresului au asigurat vizibilitate maximă raportului, concluziile lui n-au putut fi minimalizate de administraţie. Strategia Statelor Unite în Irak, dar şi în Orientul Mijlociu, se află la răscruce. Membrii Comisiei au fost în Irak, au consultat mulţi experţi: se constată că armata americană este incapabilă să stăvilească luptele între şiiţi şi sunniţi, conflict care îşi cere rata zilnică de victime din rîndul populaţiei civile. Din constatarea acestui eşec derivă şi principala recomandare a raportului (în total sînt 79): Statele Unite trebuie să depună toată eforturile pentru "stabilizarea" Irakului. Cuvîntul "democratizare" nu a mai fost folosit. Se consideră că de-baasizarea - eliminarea din administraţia irakiană a membrilor partidului lui Saddam Hussein - a fost o greşeală, o măsură pripită care a alimentat iniţial conflictul dintre şiiţi şi sunniţi. Raportul Baker propune reprimirea foştilor membri ai partidului, condus de tiran, în viaţa publică.

Concluziile lui impun principiul retragerii, iar răspunderea pentru cons