Desi lansat oficial abia in 2006 de catre principalul ideolog al Kremlinului, Vladislav Surkov, in cadrul unei intalniri cu membrii partidului puterii Edinaya Rossya, conceptul de "superputere energetica" a fost asumat si promovat de Rusia inca de la inceputul primului mandat prezidential al lui Putin. Potrivit noului lider de la Kremlin, resursele strategice, printre care se numara petrolul si gazele naturale, sunt nu doar o garantie a modernizarii economice a tarii, dar si un factor important pentru intarirea pozitiilor Rusiei pe scena internationala. Odata ce a fost asumata aceasta viziune normativa, Rusia a declansat o campanie agresiva pentru afirmarea statutului de superputere energetica. in interiorul tarii, aceste masuri au insemnat revenirea in forta a statului in sectorul energetic prin "renationalizarea" operatorilor privati de succes ( Yukos si Sibneft fiind cazuri deja clasice in acest sens) si incercari de transformare a Gazprom, Rosneft si RAO ES in jucatori globali pe piata energetica mondiala. Pe plan extern, Rusia s-a angajat intr-o competitie pentru pastrarea controlului asupra fluxurilor energetice si infrastructurii de distributie din spatiul ex-sovietic si a initiat dialogurile energetice cu SUA si UE. Rusia, in calitate de "superputere energetica" imaginata, a atins "varful de forma" in 2006. In timp ceGazprom a intrat in top 10 al celor mai mari companii din lume, Rosneft a inceput cu succes listarea actiunilor sale pe Bursa de Valori din Londra, iar RAO ES a incheiat o serie de contracte avantajoase cu China. Incurajat de efectele pe care le-a produs "razboiul gazelor" cu Ucraina asupra partenerilor europeni, Kremlinul refuza sa ratifice Carta Energetica si avanseaza in cadrul summit-ului G 8 din St. Petersburg o strategie pentru asigurarea securitatii energetice globale. De asemenea, autoritatile ruse au sporit presiunea asupra investitorilo