- Editorial - nr. 246 / 15 Decembrie, 2006 Cand Lucian Blaga considera ca, prin framantarile istoriei, limba este "intaiul poem al unui popor", afirmatia lui se identifica cu uriasa importanta a principalului mijloc de comunicare sub forma vorbita sau scrisa. Considerand limba romana tot "ce avem mai scump de la parinti", Al. Odobescu o aseza, ca importanta, alaturi de viitoarea credinta suprema a lui Al. Mateevici, atat de inspirat exprimata: "Limba noastra-i o comoara/Pe mosie revarsata". "Inalta doamna", limba romana este cea care, inca din anii mici de scoala, pana la absolvirea unei facultati, impune respect printre vorbitorii unei colectivitati umane. Din pacate, de la o vreme incoace, tocmai acolo unde limba romana ar trebui sa aiba o haina mai ingrijita, de sarbatoare, pe la unele televiziuni, inclusiv la cea publica, pe la posturi de radio, prin ziare si reviste, ea incepe sa fie slutita. Ne mira cu atat mai mult acest lucru ingrijorator, cu cat se presupune _ cel putin asta este convingerea dominanta _ ca toti cei care au ravnit un loc suficient de bine platit la acel post de televiziune, la vreo publicatie, l-au ocupat in urma unui concurs care a pretins si o cunoastere corecta a limbii romane. Oricum, din partea omului instruit se pretinde o exprimare corecta prin acea forma video, sonora sau scrisa a limbii. Numai ca, intre a le pretinde unora si a avea, unii dintre ei, o exprimare corecta, se afla o prapastie greu de imaginat si de trecut. Dobandirea deprinderilor de exprimare corecta, acordul predicatului cu subiectul, al predicatului nominal cu subiectul multiplu, folosirea atributului adjectival, a verbelor "a trebui", " a crea" sau "a aparea", sa nu mai amintim chiar anumite formulari des folosite, se cere sa fie bine cunoscute de cel care lucreaza intr-o redactie, acolo unde limba vorbita sau cea scrisa ne caracterizeaza ca profesionisti. Bine ar