- Diverse - nr. 246 / 15 Decembrie, 2006 - Stefan Popa Popa's, s-ar parea ca, intr-un fel, te-ai retras din viata culturala romaneasca, suparat pe ceea ce se intampla in ceea ce cineva a numit "desert cultural". Care sunt temeiurile acestei suparari? - In primul rand, pentru ca nu vreau sa iau parte la genocidul cultural care se petrece la ora actuala si de cativa ani buni in Romania. Tot ceea ce e specific poporului roman trebuie sa ramana al poporului roman si nu vreau sa se combine tot felul de treburi care sunt departe, chiar in aer fata de ceea ce ne e specific noua, si care duc la chestii nocive pentru noi toti, mai devreme sau mai tarziu. Ganditi-va ca, recent, o publicatie de prestigiu a confundat Capitala tarii noastre cu o alta capitala. Nu sunt lucruri care se intampla des, dar ele depind de noi si datorita noua se intampla atatea lucruri de acest fel. Noi suntem vinovati. Si, atunci, cineva trebuie sa ia taurul de coarne. Daca mai multi oameni de cultura au facut ceea ce am facut eu, ma bucur, si cunosc foarte multi care ne incapatanam sa facem, totusi, cate ceva, ca nu ne-am desprins total, sa facem ceva de bun- simt pentru tara aceasta. Si eu ma refer la festivalurile de umor, pe care eu ma incapatanez sa le finantez acolo unde e cazul, sa particip la ele, sa ma implic in organizarea si desfasurarea lor. - Te manifesti intr-o zona a culturii care are si efecte terapeutice, e zona lui "rasu' _ plansu'", e zona umorului, care are si tinte civilizatoare, dar si tamaduitoare. De unde vine puterea poporului roman de a zambi, de a rade, de a se salva prin umor? - Poporului roman ii e specific sa faca haz de necaz. Peste poporul nostru au trecut atatea popoare migratoare, a trebuit sa supravietuim in mai multe imperii. Toate aceste etape au fost trecute intr-un mod particular, prin puterea de a face si haz de necaz. Consider ca, in acest moment, in care