Nagy – un comunist principial Atat ca teoretician, cat si in practica politica, Imre Nagy s-a aflat nu o data in fata unei chinuitoare dileme morale: convingerile sale kominternisto-internationaliste si atasamentul fata de valorile nationale. In momentele de cotitura ale istoriei, Nagy a acordat intaietate prioritatilor nationale, straduindu-se sa puna pe primul plan interesele maselor largi, si nu pe cele ale castei restranse a functionarilor de partid. In 1945, Imre Nagy, fiind ministru al Agriculturii in cadrul guvernului de coalitie, a facut multe pentru promovarea reformei agrare, care implinea aspiratiile de veacuri ale taranilor maghiari. In 1949, Nagy s-a pronuntat impotriva colectivizarii accelerate, dupa modelul sovietic, fapt care l-a costat izgonirea temporara din Biroul Politic si durabila reputatie de "deviator de dreapta" si "buharinist". In 1953, situatia catastrofala din agricultura a obligat Moscova sa-i incredinteze incorigibilului "buharinist" postul cheie de prim-ministru. Cu toate ca Moscova mai pastrase o oarecare incredere in el, ea a pierdut-o rapid deoarece reformele initiate de Nagy in Ungaria au fost percepute ca prea radicale. Abia in tragicele zile din octombrie 1956 Moscova a constientizat ca dezamagirea poporului fata de autoritati era atat de mare, incat, din toata elita comunista maghiara, doar Nagy si anturajul sau de "deviatori de dreapta" puteau conta pe un oarecare sprijin venit de jos. Nagy a preluat din nou conducerea guvernului, fara a fi impiedicat atunci de liderii sovietici. Intre timp, logica actiunilor sale se deosebea din ce in ce mai mult de asteptarile Kremlinului. Refuzul de a actiona impotriva vointei poporului, in privinta revendicarilor de baza, si incapacitatea de a controla situatia prin propriile forte au creat o situatie inacceptabila pentru conducerea sovietica. Temandu-se ca liderii comunisti sa nu piarda put