Eu zic că aşa e, cum se spune: românul e inventiv, artist înnăscut, şmecher şi vicios. Numai că nu se vede întotdeauna. Se poate totuşi şi să bată la ochi, în plină expoziţie de bijuterie şi accesoriu la Anaid Art Gallery: "Extins / Bijuterie şi accesoriu contemporan". Mărgele făcute din bile pictate, sticle de parfum, cleşti de rufe, chei, aţe, pietre, pipe, nasturi, bucăţi de lemn şi clopoţei. Util şi estetic. Integrarea în UE nu ne mai ameninţă cu atîta uşurinţă specificitatea, avem dovezile tuturor calităţilor şi viciilor proprii. Cît despre frumos, mai încape vorbă?! Problema e că pe cît pare de simplu, pe atît e de greu să porţi un asemenea colier. Incomod era şi cu o singură cheie atîrnată de gît, la joaca de după blocuri. La prima întîlnire - cred - am ascuns-o, fiindcă nici eu nu agream clişeele în materie de bijou-uri.

Expoziţia este fuga a nouă artişti din spaţiul stereotipurilor, al comercialului către un laborator care investighează relaţia dintre diferite materiale, culori, forme, structuri. Ideea e lăudabilă. Despre produsele finite manufacturate însă, după cum urmează: combinaţii de argint cu răşină în care sînt integraţi diferiţi tranzistori ("inspirate din frumuseţea obiectelor tehnico-industriale"), broşe ce reinterpretează elementele covorului oltenesc (şi legătura lor cu pixelii), inele ce iau forma unor sculpturi miniaturale ("ruperea monotoniei cercului perfect"), cercei prelungiţi prin spirit ludic, picturi şi fotografii de pus la gît, accesorii care reconstruiesc imagini plastice, bijuterii de cupru emailat sofisticate şi îmbinări dintre macrameu şi plexiglas, între hîrtie şi metal, piele şi email, lemn, acril, sticlă şi textil. După cum spun artiştii şi curatorul Dan Pierşinaru, bucăţi de lume sînt puse împreună: universul e stricat şi reconstruit. O idee care a făcut carieră în Occident. Acum vreo două decenii. Propunerea făcută