Bienala Tinerilor Artisti, editia a II-a, Bucuresti 2006 Bienala asta am mai vazut-o. Si nu doar o data. La Berlin, la Praga si aiurea, cu numele de Berlinala. Manifesta sau altfel, tipul de arta de bienala a proliferat inflationist in Europa ultimului deceniu. Bucurestiul este chiar un caz comic al acestei tendinte, caci in vara a mai avut loc o Bienala aici, tot internationala, tot alternativa, tot cu locatii multiple, de la cluburi la Gradina Botanica, si care a atras, ca si aceasta, cohorte invizibile de vizitatori. Cu multi ani in urma, influentaCentrului Soros pentru Arta Contemporana generase o maladie specifica printre artistii autohtoni, anume proiectita, metamorfozarea actului artistic in redactarea asidua de proiecte si programe prin care erau smulse fondurile promise. Artistii nu mai aveau opera, ci program, si nu mai lucrau in atelier, ci proiectau in workshop-uri. Bienaloza, boala altui moment istoric, are insa alta simptomatologie si alte cauze. Acestea din urma rezida, pe scurt, intr-un singur cuvant, care este inca nou pentru lumea culturala locala si de aceea aplicabilitatea lui este greu de conceput: bogatie. Oricat ar parea de surprinzator, aceste manifestari declarat marginale, alternative, underground, poveriste, frecvent nesustinute de stat, sunt marturia prezentei banilor in lumea artei, chiar daca ei nu sunt atat de vizibili pe piata de arta propriu-zisa. E vorba nu despre banii politici privati, de genul fondurilor CSAC, ci despre banii europeni, care doar aparent sunt bani politici (adica oferiti de institutii guvernamentale cu scopuri ideologice), dar in realitate sunt bani sociali, umanitari. Rareori participa la aceste expozitii artisti marcanti de pe scena artei mondiale, caci bienalele sunt de fapt destinate masei tacute de artisti alternativi produsi pe banda rulanta in ultimele decenii de scolile de arta europene. A aparut astfel un