Dintre plantele de sezon, pinul (pinus silvestri) este poate cea mai frecvent folosita in medicina naturista. De la ea se folosesc mugurii, dar si cetina datorita continutului mare in substante active: ulei volatil, principii amare si acid ascorbic (vitamina C). Mugurii de pin au proprietati diuretice, antiseptice si de calmare a simptomelor racelii (modifica consistenta secretiilor bronsice). Administrarea se face sub forma de ceaiuri sau sirop, in tratamentul infectiilor urinare (cistite, uretrite, pielite) sau in afectiuni respiratorii cum ar fi bronsitele, virozele respiratorii si gripa. Faina din cetina de pin sau siropul preparat cu zanar invertit (din care se consuma trei lingurite pe zi dupa fiecare masa) au efecte in combaterea scorbutului. Praful de pin este folosit, de asemenea, ca aromatizant la prepararea inhalantelor folosite pentru desfundarea sinusurilor, precum si la fabricarea unor medicamente antigripale si antireumatice. Preparate Mugurii de pin se recolteaza in luna februarie. Ei se pot pastra la frigider mai multe saptamâni, timp in care se pot folosi la prepararea infuziei sau a siropului. Preparate din muguri de pin se gasesc si in plafaruri. Mugurii de pin intra in compozitia unor ceaiuri cu efecte tonice, afrodiziace. Tot din comert poate fi procurat un sirop pe baza de muguri de pin, util in caz de stres, oboseala, balonari, colici. Doza recomandata este de o lingurita inainte de masa si una dupa masa, iar in caz de colici o doza unica din trei linguri administrate consecutiv. Pentru tratament extern se poate folosi tinctura de pin. Aplicatiile locale (comprese, tamponari, frectii) cu tinctura sunt de ajutor in cicatrizarea ranilor, eczeme, boli de piele, fracturi, entorse, negi. Sirop Intr-un borcan se asaza in straturi succesive muguri de brad si zahar invertit. Vasul se inchide ermetic dupa ce se preseaza bine continutul si se pastreaza