Autumnală
Casă-n flăcările cuvîntului aşa vine toamna
ceasornicul te lucrează pe dinăuntru ca un anticorp
vorbind despre bogăţie şi rugă textul îţi cere să-l uiţi
limba guturală-a cocoşilor întinde cortul verzui
din cînd în cînd lupta pietrelor încetează
dintr-o ţigară picură sînge
pe cămăşile lor impecabile petele ultimului tangou
după multe antrenamente cicatricea ţi se strecoară-n
obraz
lumina unei mici lanterne înmoaie-abisul ca pe-o
rufă.
Ilustratî din Târgu-Cîrbuneşti
Sîngele străluceşte cum apa cum dealurile
un zid traversează strada cum o pisică
vîntul înecat într-o trepidaţie de motor
sudorile reci ale paginii necitite
memoria explodează şi tu nu mai eşti nicăieri.
Situîri
Dincolo dincoace de
sentimentalele gîze
ce-ţi rimelează fereastra galeşă
dincolo dincoace de
acoperişurile cum o grămadă de mere roşii
dincolo dincoace de
literele ce te-arată
şi te-ascund în aceeaşi clipă
neruşinatele.
Prozî
Mă simt citindu-l pe cîte-un
tînăr poet deopotrivă
turbulent visător ca apa Dâmboviţei ce i se plimbă
pe chip
ca nimbul de foc al Cercului Militar la amiază
pe care-l împătureşte-n servietă
ca zumzetul erudit al frunzelor Cişmigiului
pe care-l cons
