La finalul unei intalniri cu presa, prilej de a se impauna din nou cu proiectele sale megalomanice, primarul general Adriean Videanu s-a pomenit in fata unei intrebari incomode. In Bucuresti (50.000 de revendicari), dar si in mai toate orasele tarii, sute de mii de oameni, chiriasi in fostele case nationalizate cerute de fostii proprietari sau aflate in litigiu, asteapta 2007 cu groaza-n suflet. Ultima bariera in calea evacuarii lor cade. Nu-i mai buna nici soarta celor care au beneficiat de prelungirea de drept, pe 5 ani, a contractelor, care acum expira. Majoritatea sunt pensionari, batrani si bolnavi, sau slujbasi marunti, ce nu pot sa cumpere o locuinta, ba chiar nici sa plateasca o chirie exorbitanta. Deci, ce se va intampla cu acesti nefericiti? Privind zambitor pe deasupra capetelor, edilul sef s-a facut ca nu aude: „Alta intrebare?”. I s-a repetat. A intors spatele si a plecat. Fara indoiala, a dormit linistit ca un prunc. Nu-l preocupa si nu l-au preocupat asemenea probleme. Si el, si predecesorul sau le-au agitat doar in campaniile electorale. Cand, normal, au promis deopotriva restituirea proprietatilor simultan cu rezolvarea civilizata a situatiei chiriasilor. S-a batut apa-n piua cu cumpararea unor blocuri vechi si reamenajarea lor spre a fi repartizate evacuatilor. S-a promis construirea unor cartiere de locuinte accesibile ca pret, dar nu s-a facut nimic altceva decat sa se ridice zone rezidentiale de lux. Primariile unor sectoare incearca sa acopere total sau partial chiriile unor amarati, dar asta-i o rezolvare de scurta durata. O chestiune atat de grava s-ar fi cuvenit sa ocupe si agenda Guvernului si a Parlamentului. Care, daca nu inteleg dimensiunea ei, risca sa se trezeasca in fata unui conflict social amplu si acut.