La 17 ani de la Revolutie, intram in Uniunea Europeana. Suntem mai pregatiti pentru Europa decat eram in 1989 pentru democratie?

Decembrie 1989. Obisnuit cu teama, conditionat de restrictii materiale si spirituale, romanul isi construise un sistem de supravietuire personal. Deasupra lui se afla o putere neinduratoare pana la crima daca o contestai, dar protectoare in privinta nevoilor minimale: o casa, invatamant gratuit, o paine si, din cand in cand, portocale.

Vestul era reprezentat exclusiv prin produsele care treceau ilegal de Cortina de Fier. Acestea sau ambalajele lor erau pretioase suveniruri, garniseau vitrinele din sufragerie.

Revolutia a descoperit individul neacceptat pana atunci nici macar ca existenta biologica. Topit in masa, izolat de suspiciune si de saracie, asteptand ca necesitatile zilnice sa-i fie satisfacute de stat, romanul mediu isi incepea drumul spre normalitate fara niciun ajutor.

Prima intreprindere capitalista a fost buticul, creat de economia secundara pe care romanul o cunostea foarte bine si aprovizionat din micul comert cu Turcia si cu Iugoslavia.

Piata Universitatii (1990)

Cetateanul renascut

Prima miscare de contestare si prima ruptura in societate. O parte isi exercita libertatea protestand, cealalta, mai numeroasa, o respingea ca aducatoare de neliniste si instabilitate. Strada e descoperita ca spatiu al cetatenilor, de manifestare a ideilor si a culturii alternative. Dupa ce Piata se goleste prin interventia minerilor, numai fotbalul sau grevele aveau sa-i mai adune pe romani.

Esecul Pietei Universitatii a impins cultura participarii in declin, a subminat-o prin intrebarea: „La ce bun?”.

Romanul asteapta ca lucrurile sa i se intample, eventual prin interventia celorlalti. „Lumea a fost foarte polarizata. Iar dupa acel moment a i