E sezonul oamenilor de zapada si al betelii, al cadourilor si al saniilor si al imaginilor cu Mos Craciun. Copaci incarcati de luminite in parcuri completeaza tabloul. E un anotimp magic, iar motivul este ca e sezonul cumparaturilor si al primirii de cadouri. Multe, multe cadouri!
Ei nu, nici chiar asa. Nu e numai asta. Toata lumea stie ca la Craciun sarbatorim nasterea lui Christos, calatoria magilor, cea a Fecioarei Maria si a lui Iosif catre grajdul din Betleem. (Chiar toata lumea?). In fine, asta e povestea din spatele Craciunului, fie ca o credem sau nu. E "motivatia sezonului" (the reason for the season). Daca insa cineva fara nici un fel de cunostinte preliminare despre Craciun s-ar plimba astazi pe strazi nu ar ghici pentru nimic in lume povestea de la care a pornit sarbatoarea. Poate singurele ei memento-uri sint bisericile crestine, care si ele sint incuiate in timpul Craciunului, de teama vandalismului.
Pe vremea copilariei mele, orasul meu natal, cu o populatie de 16.000 de locuitori, aranja o scena a Nasterii Domnului in apropierea celei mai aglomerate intersectii. Imi placea foarte mult sa ma uit la ea, pentru ca era in marime naturala, iar personajele pareau reale, ceea ce micile statuete de acasa nu puteau reda. Astfel de scene sint astazi interzise in spatiile publice, din cauza insistentei separarii bisericii de stat si a faptului ca banii publici nu trebuie - nu pot - fi folositi pentru sprijinirea activitatilor religioase. Eu una nu prea pricep rationamentul asta. Religia e acum de domeniul privatului, practicata exclusiv in spatele usilor inchise. Sigur ca trebuie luat in considerare si aspectul de a nu-i ofensa pe cei de alte religii, sau de ii face pe cei care nu stiu traditiile si credintele crestine sa se simta nedoriti, mai ales daca o facem cu spirjinul statului. Istoria ne invata ca aceasta limita a fost intrecuta de
