Ultimele semnale din trusturile lui Sarbu, Patriciu si Voiculescu par a arata ca furia investitionala a celor trei moguli s-a domolit.
La „Adevarul”, intentiile de televiziune sunt amanate, la fel ca extinderea locala. Din cele doua noi televiziuni si cotidianul promise de Voiculescu pana la sfarsitul lui 2006 nu s-a auzit, deocamdata, decat despre Antena 2, si ea doar un nume, iar televiziunea de business anuntata de Adrian Sarbu nu este inca o realitate.
Singurul magnat roman dinspre care ar putea aparea noutati concrete este Sorin Ovidiu Vintu, in a carui structura de presa pare a se coace o publicatie economica.
Expansiunea in media a celor patru a fost pusa pe seama dorintei de influenta, dar aceasta nu este folosita la modul flagrant nici macar la Voiculescu, specialist in subminarea eforturilor profesionistilor din trustul propriu.
Felul cum s-au potolit lucrurile arata ca fiecare dintre cei patru se raporteaza mai curand la ceilalti trei decat la cutare context politic, care ar determina cautarea unor noi parghii de imagine.
Explicatiile sunt, pe de-o parte, pur economice: atunci cand concurenta investeste masiv trebuie s-o faci si tu. Este motivul pentru care Adrian Sarbu, singurul creator de media propriu-zis dintre cei patru, s-a lasat oarecum dus de val.
Dar, pe de alta parte, achizitiile media din 2006 seamana cu o cursa a inarmarilor din timpul Razboiului Rece: toata lumea investeste, dar fiecare asteapta sa traga insa celalalt primul glont.
Pare ciudat, dar la modul cum arata lucrurile, Vintu, Patriciu si Voiculescu par a se teme mai curand de ei insisi decat de Traian Basescu si planurile anticoruptie ale Aliantei D.A.
Oricare ar fi fost intentiile celor patru, dupa furtunile din 2006, piata media incepe sa se stabilizeze. Zonele de influenta au fost create, u
