O stafie umbla prin presa romaneasca: e umbra insidioasa a ignorantei. In masura in care o putem vizualiza in forma ei cea mai comuna, aceea a lipsei de cultura, putem sa o intelegem, chiar daca nu vedem sanse de vindecare intensiva. Multi ziaristi incearca diverse tratamente, intre ei, Radu Paraschivescu, Alin Ionescu, Simona Tache, Petrisor Obae. Dar, demersul lor e o strigare in desert. Ne-o demonstreaza si Traian Ungureanu (noiembrie 2006) vorbind despre radiografia generatiei expirate: "sistemul e raspandit si in presa, unde trivializarea si incompetenta sunt in mare ascensiune. Dedesubt lucreaza acelasi reflex profund antisocial: cumintenia corupta". Este tot mai evident faptul ca, accelerata concentrare a presei in cat mai putine maini este premergatoare sau simultana actualelor concentrari politice de interese cu finalitatea profitului economic. Papusarii din spatele sticlei Micul ecran ne decoreaza peisajul cenusiu ("La bloc", evident) al lipsei noastre de ambitii. Pentru ca, posesori de atata ignoranta, nu putem avea aspiratii majore. Expatrierea ca forta de munca nu e un deziderat national justificabil prin "europenizare", ci prin boli interne de sistem. S-a ajuns acolo incat presa legitimeaza zilnic ignoranta politica, ba mai mult, este fidela ei oglinda. Si mereu, televiziunile sunt campioane. Acest fapt a devenit realitate pentru ca televiziunea a devenit ordonatoarea principala a vietii in majoritatea familiilor, incepand cu anul 1960. Politician-ziarist, un hibrid ciudat Nici celalalt segment influent, presa scrisa, nu se lasa mai prejos, iar cuvantul de ordine este tabloidizarea. Consecintele politice sunt "inestimabile": impunerea de non-valori, mondenizarea, chiar la nivel subcultural, scaderea generala a nivelului educational. Totul, la foarte multi bani si cu falsa justificare ca "acesta e trendul pietei, asta vrea populatia". Realitatea ne