Bolnav de Parkinson, Ion Marisescu nu se poate dezlipi de clopotele bisericii din Eselnita. Dangatul celor patru clopote, confectionate din tevile tunurilor din primul razboi mondial, ii aduce aminte de vechea vatra a satului, inghitita de apele Dunarii.
O viata in slujba Domnului. Bolnav de Parkinson, Ion Marisescu nu se poate dezlipi de clopotele bisericii din Eselnita. Dangatul celor patru clopote, confectionate din tevile tunurilor din primul razboi mondial, ii aduce aminte de vechea vatra a satului, inghitita de apele Dunarii.
La 67 de ani, Ion Marisescu spune ca nimic nu l-ar putea face sa renunte la trasul clopotelor. Face totul benevol. Din credinta si iubire fata de Dumnezeu, in ciuda faptului ca de cativa ani buni sufera de Parkinson. Mainile ii tremura fara incetare, mintea a inceput sa-i joace feste. "De patru ani am fost depistat cu aceasta boala. Acum imi tremura mainile, dar simt cum tot corpul este cuprins de boala", povesteste ânea Ion.
INCEPUTURILE. La varsta de 12 ani, tatal sau a fost arestat pentru ca era legionar, iar restul familiei a fost luata in miez de noapte si deportata in Baragan. "Nu ne-au lasat sa luam prea multe lucruri. Ne-au inghesuit int-un vagon de vite la Orsova si ne-au dus in Baragan, la Insuratei. Ne-au abandonat in mijlocul campului ca pe animale. Dupa cinci ani ne-au lasat sa ne intoarcem acasa. Venise si tata. Am reluat iarasi vechea iubire. Sa trag clopotele la biserica", isi aduce aminte batranul.
Vechea vatra a satului Eselnita a fost inghitita de apele Dunarii. "Mai am si acum o gradina de zarzavaturi din vechea vatra a satului. N-a fost inghitita de valuri. Acolo ma duc aproape zilnic. Mi-e foarte greu. Imi aduce aminte de vechiul sat. Cand apele Dunarii sunt scazute se mai vad ruinele fostelor cladiri. Cele care nu s-au daramat sau nu au fost acoperite de mal. Cand au venit apele, am salv
