rtistii traiesc momentul, nu se gandesc la viitor. De aceea, doar cativa se realizau, restul traia clipa. Pentru unii muzica este ratiunea de a fi! Un anumit gen se canta in asa fel incat plangi razand si razi plangand.
Artistii traiesc momentul, nu se gandesc la viitor. De aceea, doar cativa se realizau, restul traia clipa. Pentru unii muzica este ratiunea de a fi! Un anumit gen se canta in asa fel incat plangi razand si razi plangand.
O tinuta impecabila, iar stilul simplu si direct cu care abordeaza discutia te cucereste instantaneu. Asa l-am cunoscut pe Nelu Ploiesteanu. Pe 16 decembrie si-a sarbatorit ziua de nastere alaturi de prieteni, iar noi am ramas prizonieri ai unui glas ce ni s-a strecurat in suflet, o caldura de flacara, facandu-ne sa ascultam povestea vietii fara s-o mai comentam si pretuim lacrima de iubire mai presus de orice.
Daruire. Popularitatea nu poate fi explicata intotdeauna. Ce-ar mai fi de explicat in cantecul rascolitor al lui Nelu Ploiesteanu, in aceasta bucurie si tristete care se numeste muzica. "Pasiunea pentru muzica a fost din tata in fiu. Ma trag dintr-o familie de lautari vestiti. Meseria aceasta trebuie sa o faci cu placere si daruire. Asa ne castigam painea. Cam pe la varsta de 14 ani am inceput activitatea, mergeam cu rudele mele la nunti, la baluri. De Craciun se faceau baluri timp de trei zile, ca asa se distrau oamenii, pe vremea aceea nu aveau televizor. M-am nascut la Ciorani, Prahova, unde am stat pana am plecat militar, m-am casatorit si prin 1977, dupa cutremur, am venit in Bucuresti. De atunci am colaborat cu Teatrul «Ion Vasilescu», era teatru de revista atunci, cu care am plecat in tot felul de turnee. La 33 de ani m-am angajat la UNAPL, am ramas in domeniul restaurantelor. Pot sa spun ca acum 25 de ani cantam mai bine decat astazi."
Primul pas... "Dupa Revolutie, dorinta mea cea mai mare
