Iubitii mei copii, ma indemnati sa viu la voi, in Bucuresti, acum, cu prilejul Sfintelor Sarbatori. Va spun din capul locului: imi cereti un lucru pe care nu-l voiu indeplini. de Gala Galaction Iubitii mei copii, ma indemnati sa viu la voi, in Bucuresti, acum, cu prilejul Sfintelor Sarbatori. Va spun din capul locului: imi cereti un lucru pe care nu-l voiu indeplini. Imi cereti sa las casuta mea tihnita, asezata pe coasta si inconjurata de crame si de vii. Imi cereti sa las privelistea nesfarsita spre campia manoasa si spre departarile transparente ale Baraganului. Imi cereti sa las - fie si pentru o luna - soarele care rasare zilnic in fata casei si razbate negurile, norii si stolurile rotitoare ale ciorilor... Si ma chemati in Bucuresti - in iadul oamenilor fugariti de nu stiu ce demoni prigonitori, al automobilelor cari dau unele peste altele si al gurilor de Radio, cari te naucesc!... Dragii mei, voi sunteti nascuti la oras, si poate ca aveti dreptatea voastra sa tineti la viata zgomotoasa, infrigurata si artificiala a mediului orasenesc. Eu sunt nascut si crescut la tara si, cu tot stagiul meu facut la oras, nâam putut, nu pot sa dau precadere avantagiilor urbei, asupra farmecelor agreste ale campiei...
Mie dati-mi valea verde / Unde pierde / Omul negrele ganduri; / Unde uiti de infamia / Si sclavia / Auritelor zidiri!
Si apoi, mai ales acum, cand stam naintea sfintelor zile de iarna ale Crestinatatii, cum vreti voi sa fug din calea colindelor, a stelei, a urarilor batranesti si sa ma var in Capitala voastra de claxoane si de filme vorbitoare? Aici, intre oameni simpli si neconventionali, unde imi place sa traesc, am privelistea naturei, care e atat de mareata si de sanatoasa, in mutenia si in alinarea ei ierarhica, dar si multumirea reintalnirii cu vechile noastre datini romanesti subt podoaba copacilor incarcati de omat si a colindelor trans
