Ma pregateam sa scriu despre cercetari recente privind capacitatea caracatitelor de a se ascunde folosind camuflajul lor natural. Mai apoi m-a ispitit tema cooperarii intre diferite specii de rapitoare marine, un tipar monstruos care se ajuta cu un alt peste atunci cand vaneaza. Am observat pe masa de lu-cru incantatorul volum al lui Sandor Marai "Casanova la Bolzano". Pe post de semn de carte, o cronica a unei noi biografii a marelui cuceritor. Se facuse tarziu, asa ca am hotarat sa raman lipit de ecranul computerului si sa urmaresc o lansare de naveta spatiala, prima lansare de noapte din ultimii patru ani.
Fara prea multe detalii legate de mecanismele asociative, am ajuns inevitabil la amintirea intrebarilor pe care le puneau telespectatorii misiunilor spatiale de acum cateva decenii. Multe despre mancare, relativ multe despre functiile fiziologice, de la somn la excretie, niciodata nimic despre sex.
Aici intra in joc o alta carte cu un titlu foarte promitator: "Sex in spatiu", aparuta in 2006 si semnata de Laura Woodmansee. Autoarea remarca, pe buna dreptate, ca in lumea zilelor noastre domenii cat se poate de diferite, politica, divertismentul, sportul si chiar religia, sunt invadate, uneori chiar dominate, de teme sexuale. De ce nu si cercetarea spatiala?
Pentru cei ce asteptau ceva erotic, daca nu de-a dreptul pornografic, cartea pomenita va fi o mare dezamagire. Avem de-a face cu un text perfect onorabil, care incearca sa clarifice unele aspecte legate de viitorul omenirii in spatiul cosmic, acea nedefinita inca frontiera finala.
Nu se stie mai nimic despre eventualele relatii sexuale din navele care au circulat pe orbita terestra, nici despre femeile cosmonaut din statiunile Salyut si Mir, nici despre perechile (uneori casatorite) de la bordul navetelor spatiale. Doar zvonuri. Oricum, daca astronautii si cosmonautii s-au abtinut
