Tudorel Stoica, marele absent al finalei de la Sevilla din 7 mai 1986, susţine că a fost un fan al "câinilor" 52 de ani, iar istoria sa se confundă, practic, cu Steaua, clubul la care a evoluat - un adevărat record - 14 sezoane.

Este fotbalistul care a bifat cele mai multe meciuri în primul eşalon pentru roş-albaştri - 368! A marcat 34 de goluri, iar cea mai mare dezamăgire a carierei e că nu a jucat la Sevilla, pe 7 mai 1986, în finala câştigată la penalty-uri contra Barcelonei, din cauza cumului de cartonaşe galbene. A ieşit din circuitul fotbalistic, dar vrea să reintre cât mai repede.

"Am ajuns în Ghencea în 1975. Cochetam cu loturile de juniori, iar Ion Voinescu a pus ochii pe mine şi m-a luat. ţin minte că a venit la Galaţi să mă aducă personal la roş-albaştri. Era o mare realizare să ajungi atunci la Steaua. Nu regret acel pas", face apel la memorie Tudorel, care recunoaşte că în copilărie era un fan al rivalei din Ghencea, Dinamo. "ştiu că jucam fotbal pe maidan, iar eu eram în echipa roş-albilor. Evoluam în meciuri Dinamo - Steaua, în care noi luam numele fotbaliştilor de atunci. Făcusem o adevărată iubire pentru Dinamo, dar după aceea am jucat la Steaua. Acum sunt stelist sută la sută, nu se pune problema. Am dat mult clubului, dar am primit şi multe recompense", povesteşte fostul număr 5 din Ghencea.

Povesteşte aşa-zisul incident cu Lucescu

S-a discutat mult despre un conflict între Tudorel Stoica şi Mircea Lucescu, antrenorul echipei naţionale. Se spunea că Il Luce nu-i agrea pe jucătorii din Ghencea, iar pe Stoica, chiar nu-l avea la inimă. "Nu-i adevărat. Altul este episodul. Era o perioadă în care erau multe meciuri în campionat şi în cupele europene. Eram foarte obosit, zile de cantonamente istovitoare, iar nea Mircea m-a sunat şi mi-a zis că o să mă convoace la lot. I-am explicat că am jucat numai 90 de minute, în ritm miercur