Ne trebuia o Revolutie, avem un Raport. Bilantul obiceiurilor romanesti e neschimbat: faptele in urma cuvintelor, cuvintele in fruntea realitatii. De data asta, in sfirsit, spre binele comun.
Raportul Tismaneanu va intra, astazi, in circuitul public si va marca prima victorie ampla a romanilor intr-un proces pe care l-au ratat constant: legaturile de constiinta cu propria istorie. Romania comunista a existat. Nu ca Republica Populara sau Socialista, ci in calitatea umana de continent al esecului.
In ciuda bucuriei amnezice pe care o cultiva astazi, frenetic, mediile de informare, comunismul romanesc nu a trecut. Adevarat, a sosit capitalismul, dar capitalismul romanesc e privat. Extrem de privat.
Comunismul romanesc s-a dovedit mai mobil si mai interior decit Revolutia care l-a zdrobit virtual, iar Revolutia a pierdut timp si onoare, in timp ce-si omora eroii si nu isi rasturna adversarii. Comunismul romanesc a ramas cel mai mare si mai vinovat secret al istoriei noastre. Ne apropiem de el, dupa 17 ani de parodie democratica, indrumati de un document vast si onest.
Raportul Tismaneanu nu e o Revolutie, dar e o revelatie. El aduna meticulos si coerent faptele, persoanele si ideile funeste care au dat viata comunismului si moarte sau aservire lumii romanesti.
Istoria declasarii prin comunism apare cu toate personajele si detaliile ei rusinoase, scrisa cu litera marunta si curaj stabil, intr-un Raport pe care il pot contesta doar continuatorii devotati ai prostiei. De altfel, prima forma de viata a Raportului a fost defaimarea, iar a doua va fi pasivitatea institutiilor.
Antisemitismul si lectiile de anticomunism aruncate in directia lui Tismaneanu ne spun ca, da, autorul e evreu, iar contestatarii idioti si ca, nu, comunismul n-a fost impus in Romania pentru a justifica moral sau medical urticaria l
